Biserica reformată din Csenger

Csenger a fost încă din evul mediu una dintre aşezările cele mai importante ale comitatului Sătmarului, fapt subliniat de rangul de oppidum dobândit deja în 1429 şi de adunările comitatense ţinute aici în secolele XIV-XV. Csenger se afla începând de la jumătatea secolului XIII în posesia neamului Káta, care deţinea moşii întinse în zonă. Astfel şi începuturile construirii bisericii se pot lega de membrii acestei familii. Edificarea a fost începută cel mai probabil după 1332 şi s-a terminat cel mai târziu în al doilea sfert al aceluiaşi secol. Biserica medievală din Csenger este singura amintire construită din arhitectura monumentală medievală a Câmpiei Panonice. Forma octogonală a turnului vestic este un element unic, întâlnit doar în cazul bisericii Sf. Andrei din Debrecen, demolată la începutul secolului XIX. Această biserică, ctitorită de renumita familie Debreczeni a fost folosită  probabil ca şi model pentru lăcaşul din Csenger. Diploma din 1332 a dat permisiune pentru o construcţie din lemn, totuşi, dintr-un motiv necunoscut biserica realizată a fost una mai măreaţă.

Biserica orientată est-vest, având o mărime considerabilă, şi-a păstrat în esenţă caracterul medieval. Nava bisericii, ridicată pe plan dreptunghiular, este urmată de un cor decroşat, despărţite între ele de un arc triumfal semicircular. Corul are boltă cilindrică, iar în navă a fost păstrat un tavan casetat vopsit foarte spectaculos. Biserica are adosată un turn cu dimensiuni impresionante, de plan octogonal, cu şase nivele, păstrat până azi în forma iniţială. Planimetria turnului vestic al bisericii, fostă parohială, din Csenger constituie o formă specifică. Turnul din Csenger are plan octogonal începând de la nivelul solului. Astfel de turnuri, sau forme asemănătoare se găsesc în număr mai mare în localitățile apropiate (de ex: bisericile reformate din Vámosoroszi, Mátészalka, sau Nyírmeggyes). Această formă nu se regăsește deloc în alte locuri ale Regatului Ungariei, ca urmare putem afirma că această tehnică arhitecturală este una dintre specificitățile istoriei artei din Sătmarul istoric.

O caracteristică remarcabilă a edificiului sunt pereţii din zidărie de cărămizi arse roşiatice şi negre, cu un model de perete asemănător cu cel din bisericile apropiate Szamostatárfalva, Csegöld, sau puţin mai îndepărtata Baktalórántháza. În Bazinul Carpatic se cunosc biserici din cărămidă începând din secolul XIII, în primul rând din Câmpia Panonică. Exemplarele rămase au supravieţuit atacurile otomanilor în primul rând în partea nord-estică, în judeţul Szabolcs-Szatmár-Bereg (de ex: Szamostatárfalva, Gyügye, Nagyszekeres, Túrricse). Dintre cele edificate doar din zidărie de cărămidă se remarcă biserica (fosta parohială, în prezent reformată) din Csenger, nu numai prin dimensiunile impresionante, dar şi prin ornarea ei specială, caracteristică pentru majoritatea bisericilor din cărămidă din Europa.

Tavanul casetat pictat, realizat în 1745 este de renume naţional şi chiar european. Formele florale ce apar pe casete evocă cele mai străvechi motive decorative maghiare. Tavanul de lemn se compune din 9 x 14 casete întregi şi un rând de jumătăţi de casete. Este cel mai vechi obiect de artă de acest tip din zona Tisei superioare. Casetele au forma pătrată, iar motivele pictate păstrează tradiţiile renascentiste.

Amvonul de astăzi este aşezat aproape exact pe locul celui medieval. Partea exterioară din zidărie este ornată cu forme geometrice. Coroana este mai simplă şi mai joasă decât obiectele de artă baroce de acest tip din bisericile localităţilor apropiate (nici nu se poate numi coroană, mai degrabă un reflector de sunet). A fost realizată în 1840, în stil clasicist. În tavanul ei, deasupra capului preotului pluteşte porumbelul Sfântului Spirit. Galeria a fost realizată deodată cu băncile, în secolul XVIII. Merită să urcaţi şi să vedeţi aceste bănci de stejar de peste 200 de ani.

În perioada pătrunderii în Ungaria a reformei, lăcaşul din Csenger a avut un rol esenţial în evoluţia confesională a ţării, aşa cum istoria întregului comitat al Sătmarului a fost relevantă din mai multe puncte de vedere în perioada ocupării otomane. Zona a fost traversată de mai multe rute comerciale importante care legau Principatul Transilvaniei cu oraşele libere regale din zona Szepes (azi Spiṧky în Slovacia). Astfel nu ne poate mira că această zonă cu economie şi spiritualitate bogată a devenit leagănul reformei protestante din Ungaria. După 31 octombrie 1517 reforma luterană s-a răspândit prin Europa cu o viteză uluitoare, începând cu 1520 au apărut deja primii predicatori reformatori şi prin Sătmar. Răspândirea noii credinţe reformate şi a diferitelor variante ale acesteia se datorează atât predicatorilor cât şi nobilimii din comitat, care au oferit susţinere financiară, politică şi dacă era nevoie şi forţă armată pentru a proteja noua lor credinţă prin orice preţ. Nu este deci de mirare, că teritoriul comitatului Sătmarului a fost printre primele zone de răspândire a reformei. Acest lucru se datorează printre alţii lui Gáspár Drágffy, unul dintre primii nobili care a permis răspândirea noii credinţe în propria curte nobiliară. Nu este întâmplător nici faptul că centrul sinoadelor reformate a fost Ardud, unul dintre centrele de moşii ale lui Drágffy. Reforma a ajuns şi la Csenger foarte repede, unde biserica gotică timpurie, azi reformată a găzduit numeroase sinoade reformate. După cel din Debrecen – supranumit Roma calvinistă – şi cel din Oar, sinodul din Csenger, ţinut în anul 1576 este considerat ca fiind cel mai important sinod reformat. Aici a adunat Péter Méliusz Juhász tezele denumite ulterior „confesiunea din Csenger”, o lucrare de bază în definirea identităţii teologice a bisericii reformate maghiare. Această „confesiune” a fost scrisă pentru menţinerea credinţei în Sfânta Treime. Sinodul a fost convocat de primul episcop, Péter Méliusz Juhász şi probabil şi aceste evenimente importante în istoria confesională au contribuit la convertirea întregii populaţii din Csenger, împreună cu preot şi cu nobili la noua credinţă reformată. După răspândirea rapidă a reformei, în 1629 în întregul comitat al Sătmarului a rămas o singură parohie romano-catolică, la Ecsed. Comunitatea reformată constituie şi astăzi cea mai importantă comunitate din Csenger, din cei 5100 de locuitori aproape 4000 aparţin credinţei reformate.