Biserica reformată din Berea

În epoca Arpadiană, aşezarea s-a aflat în proprietatea neamului Kaplony, fiind menţionată pentru prima oară în documente în 1204. Berea este una dintre cele mai timpurii achiziţii ale lor, despre care ne-au rămas mărturii scrise, pe care mai târziu au împărţit-o şi cu familiile Kún din Rozsály, respectiv Darahi şi familia Berei din neamul Csák. Pe acest domeniu al neamului Kaplony a fost ridicată o biserică probabil încă în cursul secolului al XII-lea, preotul ei cu numele de Simion este menţionat în registrele de dijmă papală din anii 1332-1334 drept unul dintre cei mai săraci plătitori ai protopopiatului de Sătmar. Biserica apare în 1388, cu hramul Sfântul Spirit, în cursul deciderii jurisdicţiei senioriale între soţia lui Ioan Balkányi din neamul Gutkeled şi Nicolae Terebesi din neamul Csák. Biserica apare din nou în 1428, într-o suplicație papală.

Populaţia din Berea, împreună cu proprietarii săi a aderat la Reformă probabil pe la mijlocul secolului al XVI-lea, comunitatea fiind inclusă în Protopopiatul Solnocului de Mijloc. Este menţionată ca şi parohie de sine stătătoare pentru prima dată în 1604, primul său preot cunoscut după nume, Mihály Ardai, fiind amintit în 1652. În secolul al XIX-lea, Berea a devenit parte a Protopopiatului de Carei.

De curând s-a dovedit despre biserica reformată din Berea faptul că sub veşmintele sale mai noi se ascund şi ziduri medievale. Cele două fragmente de zid despre care cercetarea de parament executată în 2010 a demonstrat că sunt vestigiile a doi pereţi longitudinali ai unei nave din perioada romanică, reprezintă abia un sfert din edificiul de cărămidă compus din navă, un portic sudic şi turnul vestic. În urma cercetărilor de parament şi a săpăturilor arheologice efectuate în 2012-2013 s-a conturat configurația părţii apusene, precum şi planimetria întregii biserici. Biserica din Berea dezvelită astfel era una dintre cele mai mici biserici medievale din vestul țării, dar înzestrată cu o structură spaţială relativ complexă.

La parter, tribuna vestică se sprijinea iniţial pe trei arcade semicirculare, respectiv pe doi stâlpi. Accesul către tribune se făcea prin trepte înguste realizate în grosimea zidului nordic. Pe baza unor informații din secolul al XIX-lea se presupune că deasupra tribunei se ridica un turn de mici dimensiuni. Biserica avea un cor, încheiat cu o absidă semicirculară, un portal sudic – din care s-a păstrat doar un fragment – și era luminat de ferestre mici şi înguste. Sub podea au fost identificate fundaţiile unei biserici mai vechi, de proporții şi planimetrie aproape identice.

Biserica medievală de dimensiuni extrem de reduse s-a dovedit încă de la începutul secolului al XVIII-lea a fi neîncăpătoare pentru enoriașii reformați, motiv pentru care în 1730 au prelungit nava demolând părţile răsăritene, transformând-o într-un spaţiu interior unitar, apoi, în 1830 au extins-o în continuare spre sud. Turnul clasicizant a fost ridicat în anii 1850, sacrificându-se vechea tribună medievală.  

O frescă reprezentând-o pe Maica Protectoare a ieşit la iveală de sub tencuială în 1993, iar în 2012 au fost descoperite fragmentele unei scene a Schimbării la faţă a lui Hristos, databile în secolul al XIII-lea. Reprezentarea temei tipic bizantine, relativ rară în arta plastică apuseană medievală a Transfiguratio Domini imortalizează momentul când, cu puţin timp înainte de crucificare, Isus i-a dus pe trei dintre apostoli – Petru, Ioan şi Iacob – pe un munte înalt, „şi S-a schimbat la față, înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu Isus.”

            În cursul lucrărilor de renovare din 2013, întreaga biserică s-a reînnoit în interior şi la exterior, punându-se în valoare detaliile medievale descoperite. În ciuda faptului că doar un sfert din structura sa este medievală, biserica din Berea este una dintre cele mai interesante lăcașe de cult din județul Satu Mare, totodată şi singura care păstrează o pictură murală medievală.