Biserica reformată din Vámosoroszi

Biserica reformată a fost ctitorită de familia cea mai influentă politic şi cea mai activă în ridicarea lăcaşelor de cult din comitatele Szabolcs şi Sătmar, familia Báthory. Construcţia se datează din a doua jumătate a secolului XV, fiind realizată în stil gotic târziu. În Ungaria Evului Mediu familia Báthory a parcurs o carieră strălucită atât pe plan politic, cât și economic. În vremea domniei regelui Matia Corvin, luptele împotriva Imperiului Otoman s-au înteţit, oştile creştinilor repurtând victorii mai mari ca niciodată până atunci. În toamna anului 1479 cele două armate au dus o bătălie grea la Câmpul Pâinii. Oastea maghiară era condusă de István Báthory şi Pál Kinizsi (Paul Chinezu). Înaintea bătăliei voievodul István Báthory a făgăduit că dacă Dumnezeu va conduce armata creştinilor maghiari la victorie, el va construi două biserici la Nyírbátor închinându-le gloriei Atotputernicului. După victoria asupra turcilor Báthory s-a ţinut de jurământ şi din capturile bătăliei victorioase a înălţat biserica reformată din Nyírbátor. Cetatea lor din Ecsed a devenit una dintre fortăreţele de seamă ale zonei, iar blazonul familiei sculptat în marmură roşiatică şi aşezată deasupra porţii cetăţii a devenit un simbol renumit. Familia a lăsat moştenire valori arhitecturale însemnate, printre care şi biserica din Vámosoroszi. Blazonul Báthory cu dragon se poate observa şi pe o cheie de boltă din biserica din Vámosoroszi. Blazonul păstrează pe de o parte legenda familiei Báthory, dar şi amintirea Ordinului Dragonului creat de Sigismund de Luxembourg. Dar păstrează amintirea şi unor familii înrudite, subordonate familiei Báthory – în blazonul familiilor Kállay, Kölcsey, Kende apare la fel motivul dragonului.

Colţurile bisericii din Vámosoroszi sunt întărite de contraforturi cu două trepte, poziţionate oblic. La colţurile de est şi sud-est ale corului bisericii găsim trei contraforturi cu două trepte, dispuse oblic. Aceste contraforturi au ţinut greutatea bolţii în plasă din interior, preluând presiunea laterală a bolţii. Corul bisericii păstrează de peste 500 de ani bolta în plasă gotică, originală. Pe peretele sudic şi cel nordic al corului nervurile bolţii se nasc din câte un scut heraldic cu baza ascuţită. Colţurile nord-estic şi sud-estic sunt decorate cu măşti umane triunghiulare, cu detalii greu descifrabile. Structura probabil cea mai pretenţioasă în ceea ce priveşte îndemânarea meşteşugărească în arta arhitecturii eclesiastice gotice a fost bolta, mai precis bolta cu nervuri. Primele exemple le întâlnim în construcţii din anii 1100, încă în perioada arhitecturii romanice. Bolţile cu nervuri păstrate în biserica din Vámosoroszi, dar şi în alte biserici din zonă (de ex. Vetiş, Agriş, sau Livada) prezintă în mod clar că aceste structuri sunt compuse din două elemente de bază, din scheletul de nervuri şi din boltă. Primul are rol de susţinere. Acest schelet este format din nervuri realizate din pietre cioplite sau din cărămidă, care se întâlnesc în cheie sau chei de boltă. În Vámosoroszi cele două chei de boltă au decor în relief, una reprezentând probabil figura lui Hristos, iar cealaltă reprezintă un blazon al familiei Báthory.

Apariţia acestor bolţi a avut în primul rând o cauză practică. Focul nu a putut distruge atât de uşor aceste construcţii ca şi tavanul din lemn. În cazul în care lemnăria acoperişului a luat foc, interiorul bisericii putea fi salvat de catastrofă de aceste bolţi. Aceste structuri au avut însă şi un rol simbolic pentru privitorii de odinioară. În unele biserici s-a păstrat decorarea interioară cu stele, care dovedeşte dorinţa de a reprezenta bolta cerului. Cheile de boltă sunt asociate încă din secolul XII. cu Hristos, ales de Dumnezeu, după expresia Bibliei, piatra din capul unghiului pentru construcţia comunităţii, iar Sfântul Pavel este amintit ca şi cheia bolţii din construcţia ce simbolizează întreaga biserică.

Un alt element spectaculos a devenit vizibil în biserică în urma restaurării picturii murale. Pe imaginea naivă, pictată în 1604 în spatele galeriei din corul bisericii, putem vedea scena păcatului strămoşesc. Pe peretele estic al corului se poate vedea un copac în cadru de ramuri de măslin, cu şarpele încolăcit pe trunchiul copacului, iar lângă acesta stau protopărinţii. În dreapta se vede căderea în păcat a Evei, iar în stânga lui Adam, cum îşi întind mâna pentru măr.

Inscripţiile gotice în limbă latină, descoperite în navă şi în cor conţin citate biblice şi provin probabil de la sfârşitul secolului XVI, începutul secolului XVII. Corul şi arcul triumfal sunt bogat împodobite de picturile traveelor şi ale nervurilor. Reformaţii au aşezat Sfânta Scriptură în centrul vieţii spirituale, astfel pe pereţii bisericilor în loc de imagini au ajuns citate din Biblie. În Vámosoroszi au existat cel puţin 10 astfel de citate. Au fost realizate în diferite perioade, şi probabil nu au coexistat în mod vizibil. În cursul restaurării din 2014 aceste inscripţii au fost relevate în totalitate şi majoritatea lor şi dacă sunt fragmentare, pot fi descifrate. Fiecare text este în limba latină ceea ce ne arată că ele provin din prima perioadă a reformei. Fragmentele scrise cu litere roşii, ornamentate, sunt mai timpurii, au fost realizate probabil în aceeaşi perioadă cu pictura căderii în păcat, în a doua jumătate a secolului XVI. Specificul lor este că literele renascentiste (antiqua) imită încă scrierea pompoasă, gotică. Pe partea interioară a pornirii sudice a arcului triumfal se poate observa un fragment din crucea de sfinţire a bisericii, rămasă din perioada catolică. Coloratura interioară a bisericii este îmbogăţită de benzile pictate din ambrazurile ferestrelor, respectiv de pictura ornamentală în bandă înconjurătoare, în apropierea cornişei, ce se poate vedea între două contraforturi pe partea sudică şi sud-estică a faţadei corului.

În perioadele următoare biserica a suferit mult. În 1662 garnizoana germană a cetăţii Sătmarului a avariat-o, iar în 1717, în timpul ultimei năvăliri a tătarilor a fost incendiată şi a rămas neacoperită, în stare de ruină aproape un secol. Reconstruirea ei a avut loc numai în 1784, perioadă în care a fost podobită cu un tavan casetat, care, la rândul lui, a trebuit înlocuit în 1936 din cauza stării deteriorate. Acesta este înlocuit astăzi de un tavan care evocă ornamentica tavanelor casetate. Galeria din corul bisericii a fost realizată în 1794, iar în 1806  a fost terminată şi galeria mai mare, în formă de L, ambele cu picturi de stil popular. Scaunul lui Moise este un adevărat obiect de artă, spatele fiindu-i alcătuit din două casete de dimensiuni mari, cu ornamente florale. Coroana amvonului, datată din 1794 este de o frumuseţe deosebită, e opera de artă a meşterului Gábor Vasvári Ódor.

Între anii 1819-1823, în locul vechii clopotniţe de lemn a fost construit un turn din cărămidă, în plan octogonal, o adevărată raritate arhitecturală. Turnul baroc înalt de 36 m, iniţial a fost acoperit cu şindrilă de culoare roşie, astăzi e acoperit de plăci de cupru. În 1890 biserica a fost re-tencuită interior-exterior. Atunci se mai vedea pe peretele sudic al bisericii, grevat în ambrazura portalului original inscripţia latină din 1633: „Cine-L cunoaşte bine pe Isus, îi ajunge şi dacă nu ştie altceva. Cine nu-L cunoaşte pe Isus, cunoscând totul nu va şti nimic.”