Vetiș, biserica reformată

Localitatea aflată în ținutul dintre Someș și Crasna, pe malul stâng al Someșului, la limita de est a mlaștinii Eced, a fost donată la începutul secolului al XIII-lea de comitele  Kristóf  din neamul Kaplony bisericii (premonstratense) Sf. Ștefan din Oradea, apoi în 1265 de regele Ștefan al V-lea comitelui Simon, unul din strămoșii familiei Vetési. În 1312, la ordinul palatinului Kopasz, Péter și fiii lui Endus au fost puși în posesia moștenirii ce le revenea. În 1365 membrii familiei Vetési își împart dreptul de proprietate asupra localității, și tot ei rămân principalii moșieri din sat până la începutul secolului al XIX-lea.

Locuitorii din Vetiș au trecut la protestantism relativ devreme, încă înainte de 1545, iar în jurul anului 1570, orientarea lutheraniană a fost luată de cea a lui Calvin. Parohia inclusă în protopopiatul sătmărean s-a dezvoltat în cursul secolelor următoare sub protecția familiilor Kökényesdi, Iváncsy şi Vetési. 

Prima menţionare scrisă indirectă a bisericii medievale consacrate în cinstea Sfântului Nicolae se găseşte în registrul de dijmă papală: în 1333 este menţionat preotul său Kozma, iar în 1334, preotul său Nicolae. În secolul al XIV-lea este menţionată de mai multe ori în legătură cu drepturi patronale. Născut pe aceste meleaguri, Albert Vetési devenit ulterior episcop de Veszprém a obţinut în 1455 de la papă dreptul de pelerinaj pentru biserica din Vetiș. În 1458 familia Vetési, a obținut de la rege dreptul de percepere a taxei vămii de pe Someş.

Turnul cu cinci etaje, de origine medievală a bisericii ridicate din cărămidă este - la fel ca şi nava de plan dreptunghiular, precum şi corul cu închidere octogonală - sprijinit de contraforţi. În Evul Mediu a existat și o sacristie adosată laturii nordice a corului bisericii, fapt atestat printre altele de portalul descoperit recent.

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea ne-a rămas un material valoros de desene şi gravuri dinaintea transformării neogotice a bisericii. Arhitectul Ferenc Schultz şi Flóris Rómer, deschizătorul de drumuri al arheologiei maghiare, au imortalizat mai multe detalii, de atunci dispărute, ale bisericii. Şi turnul bisericii a fost refațadizat în stil neogotic, originea medievală a ei este însă demonstrată de existența unor ferestre înguste, unele înzidite, respectiv a ferestrelor duble, cu terminație ogivală. Potrivit mărturiei desenelor, era de o deosebită frumuseţe şi portalul ogival apusean, cu un fronton triunghiular și ambrazură în trepte, datat în prima jumătate a secolului al XIV-lea.

Şi pe latura sudică a existat inițial un portal, care a fost ulterior înzidit. Deasupra lui, sub cornişa principală se găseşte un scut heraldic triunghiular, reprezentând o pasăre cu aripi ridicate ce stă pe o creangă şi monograma A V, care face trimitere la persoana episcopului Albert Vetési.

Accesul în biserică se face prin portalul cu terminație în arc frânt de la parterul turnului. Spațiul interior mai păstrează elemente medievale: corul este acoperit cu o boltă cu nervuri cu două travei și este despărțit de navă de un arc triumfal semicircular. Nervurile ce pornesc de pe coloane angajate având console de susținere decorate cu motive vegetale, se întălnesc în chei de boltă simple. Tavanul casetat al navei a fost realizat în 1794, după un incendiu și poartă o inscripție conform căreia lăcașul de cult ar fi fost construit în 1325.

Cu ocazia renovării bisericii în 2014 au fost descoperite în zidul nordic al corului un tabernacol, cu fronton încoronat de fiale, respectiv portalul cu închidere ogivală a sacristiei. Tot atunci a fost identificat un alt gol de acces în colţul sud-vestic al corului, iar în colţul sud-estic al navei se afla o nişă cu terminație în segment de arc, ce servea probabil ca altar secundar sau relicvar.

Deși și-a pierdut vechile portaluri, cu corul său gotic și un turn, ce mai păstrează aerul medieval, biserica se-nalță mândru deasupra localității.