Agriș, biserica reformată

Prima atestare documentară a aşezării situate la nord-est de Satu Mare, care şi-a primit numele de la pârâul Nagyégre, provine din secolul al XIV-lea, deşi potrivit istoricilor, Agriș este un sat care a existat deja cu mult înaintea acestei date. Localitatea era moşia strămoşească a familiei Egry, căreia i-a dat şi numele. Aceaștia au avut în proprietate aşezarea fără întrerupere din anii 1300 până în secolul al XIX-lea. Deşi în 1366 László şi János Egry şi-au amanetat domeniul familiei Vasváry, în scurt timp l-au redobândit prin forță, fapt pentru care au trebuit să dea socoteală regelui. Limitele sale au fost marcate în 1374 conform jurisdicţiei vremii. Dar discuțiile asupra proprietăţii nu s-au aplanat, mai mult, au degenerat în procese și violenţe, astfel că în anii 1420 a fost solicitată o nouă determinare a hotarelor aşezării.

În perioada Reformei, preotul său s-a aflat printre cei nouă pastori care în 1569, au participat la disputa religioasă de la Oradea în prezenţa principelui Ioan Sigismund, împotriva unitarienilor Giorgio Blandrata şi Ferenc Dávid. În 1822, la Agriş a avut loc renumita congregație care a stabilit teritoriile noilor protopopiate..

Biserica din Agriș nu a fost menţionată în surse medievale, însă în afară de turnul neogotic ridicat în 1955 şi de cornişa superioară, ea prezintă caracteristici medievale iar detaliile constructive profilate ale ei sunt realizate din piatră. Colțurile vestice ale navei și cele estice ale corului sunt flancate de contraforți în două trepte. Sacristia demolată a fost adosată laturii nordice a corului. Accesul principal se făcea dinspre vest, însă nu cunoaștem forma inițială a portalului de aici.

Traforul ferestrelor cu terminație ogivală prezintă muluri identice, formate din două semicercuri și un cerc deasupra lor. Nava tăvănită este despărțită de cor printr-un arc triumfal oce se termină în arc frânt. În lipsa cercetărilor nu au fost încă identificate nici ușa sacristiei, nici tabernacolul sau eventualele sedilii. Bolta stelată a corului se sprijină pe console piramidale – ce purtau inițial probabil blazoane - prin intermediul unor coloane adosate.

Judecând după detaliile sculpturale gotice, clădirea a fost ridicată probabil la începutul secolului al XVI-lea, la inițiativa familiei Egry, proprietari ai localității.