Biserica reformată din Sonkád

Biserica reformată din Sonkád, construită în secolul XV, înainte de răspândirea reformei, era ctitoria uneia dintre cele mai importante familii din comitatul Sătmarului din epoca medievală, a familiei Csaholyi. După convertirea familiei Csaholyi la religia reformată, a urmat transformarea interiorului bisericii, dar în secolul XVIII. a trecut prin transformări şi mai ample. Cauza cea mai importantă a acestor transformări a fost năvălirea tătarilor din 1717, care nu au cruţat nici locuitorii nici clădirile satului. Au incendiat întreaga localitate şi nici biserica nu a scăpat, atunci s-a distrus acoperişul original şi bolta gotică a corului. Renovarea s-a început relativ târziu, în anii 1750, în cadrul acestor lucrări a fost realizat tavanul casetat şi galeria, în 1766. Amvonul a fost terminat în 1773, cu utilizarea fragmentelor unei galerii mai vechi. În 1795 a fost terminată galeria în formă de L, existentă şi astăzi. Turnul vestic provine din prima perioadă a secolului XIX, iar în faţa intrării din sud a fost adosat un portic de lemn, care ocroteşte portalul gotic cu ambrazură din piatră, bogat ornată.

Acum câţiva ani biserica reformată construită în secolul XV. din Sonkád se afla în pericol mai mare de pierire decât oricând de-a lungul secolelor. Biserica a ajuns într-o stare atât de precară, încât nici slujbele religioase nu s-au putut ţine aici. În cursul lucrărilor de conservare de la mijlocul anilor 1990 s-a descoperit, că suprafaţa pereţilor şi tavanul ciuruit ascund adevărate comori. A fost descoperit în mod neaşteptat, sub tencuiala unui tavan fals, tavanul casetat din 1766, revopsit cu albastru. Casetele pe alocuri fragmentare au păstrat strălucita ornamentică şi pictarea felurită. Câteva casete ale tavanului fragmentar nu s-au putut reconstitui, pe acestea s-a refăcut doar vopseaua de fundal şi liniile de chenar. În urma restaurării astăzi şi-au recăpătat splendidele culori amvonul, galeriile ornate cu motivul arborelui vieţii şi băncile. Şi pe pereţi au redevenit vizibile frumoasele picturi din diferite perioade. Mulţumit restaurării spectaculoase, meticulos executate, a obiectelor de artă cuprinse în biserica gotică, renovări conduse de Oficiul Naţional al Monumentelor, în anul 1998 biserica reformată din Sonkád a primit premiul Europa Nostra. De atunci biserica medievală e des amintită ca biserica cu flori.

Bisericile reformate par a fi simple, neîmpodobite, faţă de bisericile romano-catolice sau ortodoxe pline cu picturi şi statui, fiindcă reformaţii s-au întors la legea lui Moise şi au respins utilizarea imaginilor pictate sau sculptate, considerându-le idolatrie. Bisericile lor au fost sistematic curăţate de vechile imagini în urma învăţăturii lui Jean Calvin (1509-1564), care susţinea că Domnul nu poate fi surprins prin imagini, fiindcă este invizibil. Dacă imaginile sfinţilor au fost alungate din bisericile reformate, acest lucru nu a însemnat că reformaţii ar fi renunţat la decorarea interioarelor de lăcaşuri, cele mai importante încăperi ale vieţii sociale. Un exemplu perfect este în această privinţă biserica din Sonkád, care diferă de o locuinţă normală de oameni tocmai prin faptul că toate colţurile i-au fost viu colorate şi toate obiecte de interior au fost bogat sculptate.

Da, bisericile au avut pereţii pictaţi şi în exterior!. Cel mai bun exemplu este tocmai Sonkád, unde s-a păstrat câte ceva şi din pictura exterioară. Pictura decorativă des întâlnită pe faţadă a fost foarte expusă vicisitudinilor vremii, dar de multe ori au căzut victimă nu fenomenelor naturii ci distrugerii voite a omului. Proporţiile şi nivelul calitativ al picturilor de altădată se pot percepe, între altele, la bisericile din Csaroda şi Márokpapi. Pictarea de lângă arcul triumfal din Sonkád imită, de exemplu, pietre profilate – o soluţie de ornare tipic medievală. Stilistica pictării cu motive de vrejuri cu frunze din nişele ferestrelor arată deja influenţele „renaşterii înflorite” tipice pentru întregul teritoriu al Ungariei. Cele mai frumoase exemple le găsim la Csaroda, Lónya, Túrricse şi Ófehértó, o ornamentică decorativă şi pentru gusturile contemporane, prin motivele gri-roşiatice de frunze crescute din inimi. Aceste podoabe nu sunt însă numai artă pentru artă, ci pot avea şi încărcătură simbolică. De exemplu viţa de vie care apare cu vrejuri întortocheate în ambrazura unei ferestre este un simbol des folosit în învăţătura lui Isus Hristos, dar aminteşte şi de vinul Cinei de taină. Ornarea pictată, vegetală de pe pereţi se continuă şi pe tavanele de lemn.

Tavanele întotdeauna simbolizează bolta cerului, motiv pentru care apar pe ele des astrele, în alte părţi vedem simboluri biblice, dar cel mai des găsim tavane cu ornare exclusiv vegetală. Mesajul implicit este prezentarea simbolică a Raiului pentru enoriaşi. Pentru zugravii-tâmplari care se respectau era o condiţie, ca toate casetele pictate să fie unice prin motivele florale utilizate.

Tavanele pictate sunt în general considerate elemente specifice bisericilor reformate. Acest fapt este parţial adevărat, pentru că tavanele pictate păstrate se află aproape exclusiv în biserici reformate, ceea ce nu înseamnă că astfel de tavane nu au existat şi la romano-catolici. În urma alungării otomanilor din ţară, în perioada reconstruirii bisericilor în general nu au fost reconstruite bolţile prăbuşite, în locul lor au construit tavane mai simple, din lemn, pe care le-au decorat cu picturi – reformaţi şi romano-catolici deopotrivă. Ulterior, în secolul XVIII. bisericile romano-catolice au fost reconstruite, în locul lăcaşelor micuţe au fost ridicate biserici mari, de stil baroc, cu bolţi şi fresce. Parohiile protestante au fost de obicei mai sărace, motiv pentru care şi-au păstrat bisericile vechi. Nu neapărat datorită sărăciei, ci mai degrabă mulţumit respectului faţă de trecut şi grijii lor s-au păstrat până astăzi tavanele pictate de lemn.