Biserica reformată din Acâș

Biserica din Acâș este una dintre cele mai mari și mai vechi biserici romanice cu structură bazilicală, şi probabil și cea mai bine păstrată din Bazinul Carpatic. Satul aparţinând comitatului istoric Solnocul de Mijloc, apoi Sălajului, a luat ființă pe câmpia râului Crasna, iar biserica sa reformată de astăzi a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XII-lea ca biserică a mănăstirii neamului Ákos, pentru a oferi în centrul domeniului un lăcaş comun de rugăciune şi înhumare pentru membrii tuturor familiilor aparținând neamului, ce trăiau în regiune.

Prima menţiune scrisă a aşezării provine din 1342, sub forma de Ákosmonostora (Mănăstirea lui Ákos). Magistrul Ákos „cel Mare” - strămoşul ramurii din Acâș a neamului - este considerat drept ctitor al bisericii și al mănăstirii, încredințate călugărilor din Ordinul Sfântului Benedict.

Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, lăcașul de cult a devenit biserică parohială reformată. Primul său preot cunoscut, Mihály Harsányi a fost repartizat aici de către sinodul din Tăşnad în 1597. În anul 1642, biserica a fost afectată de incendiu iar mai târziu devastată de turci, astfel încât enoriașii și-au putut ţine slujbele divine timp de mai multe decenii doar la adăpostul tribunei vestice. În timpul luptelor purtate cu otomanii în secolul al XVII-lea iar apoi în perioada revoluției conduse de Francisc Rákóczi II., aşezarea s-a depopulat aproape în întregime. În 1747, în urma unei lovituri de trăsnet, biserica a fost din nou afectată de incendiu. În cursul lucrărilor de renovare, executate cu mari greutăţi a fost realizat de către tâmplarul János Pataki Asztalos un tavan nou casetat și pictat – dispărut între timp - precum și probabil majoritatea valoroaselor elemente de mobilier: bănci, coronamentul amvonului şi stranele.

Biserica romanică şi-a dobândit forma actuală  în secolul al XII-lea: este o bazilică construită din cărămidă, cu trei nave, nava principală fiind acoperită cu tavan drept, iar cele laterale cu șarpante aparente, două turnuri la fațada vestică, și un cor ce se-nchide către răsărit cu o absidă semicirculară. Accesul la tribuna vestică se făcea prin scara de lemn alipită de zidul colateralei nordice. Clădirea mănăstirii medievale nu a fost identificată de săpăturile arheologice de până acum, însă au fost descoperite nenumărate morminte din cimitirul din Evul Mediu şi perioada de început a Epocii Moderne. De asemenea, s-a demonstrat că pe latura nordică a navei a existat o capelă cu absidă de asemenea semicirculară. După unii specialişti, iniţial absida a fost proiectată pentru a fi flancată de o pereche de turnuri estice, fapt sugerat de existența tribunelor amplasate deasupra capetelor estice ale colateralelor, care ar fi putut servi în Evul Mediu ca oratorii orientate în direcţia corului, adică, drept tribune pentru călugări. Exteriorul bisericii este dominat de fațada apuseană cu două turnuri, cu ferestre geminate, ritmată de lesene şi câmpuri încadrate de şiruri de mici arcuri. Corpul de cărămidă al navei este penetrat de ferestre înguste cu terminații semicirculare, iar navele laterale cu închidere dreaptă sunt și ele luminate de ferestre înguste cu ambrazuri oblice.

Caracterul bazilical al clădirii este dat de faptul că alături de nava centrală, mai înaltă, au fost ridicate două nave laterale, mai scunde, separate de partea centrală printr-un şir de arcade sprijinite pe stâlpi de secțiune dreptunghiulară. În capetele estice ale colateralelor se află nişe de altar adâncite în grosimea zidăriei, cu închidere în segment de arc. În mod caracteristic pentru construcţiile din perioada romanică ale Câmpiei Panonice, zidurile au fost ridicate aproape exclusiv din cărămizi înguste, și doar la cele două portaluri cu închidere semicirculară şi la ferestrele turnurilor s-a folosit piatră fățuită sau sculptată.

Între anii 1896 şi 1902, biserica a trecut prin reparaţii şi transformări semnificative,  cu sprijinul material al Oficiului Naţional al Monumentelor, sub conducerea arhitectului  Frigyes Schulek. Pe lângă refacerea zidăriei medievale, tot atunci a fost realizat şi frontonul navei principale, precum şi cele două nivele superioare ale turnului sud-vestic şi etajul superior al turnului nord-vestic, cele două coifuri zidite,  precum şi porticul apusean.

Impunătoarea biserică este unul dintre cele mai patinate şi vizitate monumente medievale din Transilvania.