Biserica reformată din Livada

Biserica reformată din Livada se află printre cele mai importante biserici sătești ridicate în Evul Mediu. În ciuda transformărilor, clădirea și-a păstrat în cea mai mare parte caracterul gotic. Tradiția o menționează pe Suzana Báthory, soția dregătorului Mauriciu Meggyesi, ca fiind ctitorul ei, iar anul construirii ar fi fost 1450. Așezarea apare pentru prima dată în diplome în 1339, însă deoarece în județul Satu Mare există două localități Ujlak, menționările medievale ale celor două sate sunt extrem de greu de diferențiat. O așezare cu numele de Uylak figurează în registrele de dijmă papală din anii 1334-1335. Localitatea s-a format pe câmpia cuprinsă de Someș și de Tur, la nord-est de Satu Mare și a constituit moșia strămoșească a familiei Ujlaki.

Locuitorii din Livada au adoptat religia calvină în jurul anului 1556, parohia de aici devenind în scurt timp parte a protopopiatului de Baia Mare. Din secolul al XVII-lea a fost în principal proprietate a unor mici nobili, care au sprijinit biserica și în momente dificile. Clădirea bisericii a fost renovată în 1621și în 1647, iar din secolul următor avem informații despre intervenții de reabilitare mai semnificative din 1779 și 1797. Clopotniţa cu învelitoare din șindrilă a fost ridicată în 1811.

Biserica care impune respect prin dimensiunile sale, are ziduri din piatră spartă, în timp ce detaliile sculpturale și profilate sunt din piatră cioplită. Configurația volumetrică este formată dintr-o navă de plan dreptunghiular și un cor cu închidere octogonală. Clădirea este flancată la colțuri de  contraforți așezați în diagonală pe colțurile apusene și răsăritene ale navei, și perpendicular  de-a lungul zidurilor longitudinale. În evul mediu, de zidul nordic al corului era adosat și o sacristie, azi păstrându-se doar portalul cu lintou drept pe console, ce poartă incizat anul 1407 sau 1457. Elementul determinant al fațadei apusene îl reprezintă portalul cu terminație în arc frânt, cu ambrazură cu numeroase retrageri, ale căror profilatură este compusă din baghete, cavete și listeluri.

Fațada sudică a navei este străpunsă de ferestre ogivale, cu ambrazuri oblice și traforuri complexe, iar lângă contrafortul din mijloc se află o un portal gotic înzidit, cu lintou pe console. Pe zidul de miazănoapte al navei nu există goluri, însă pereții corului prezintă trei ferestre cu terminație în arc frânt, tripartite. Arcul triumfal cu închidere ogivală este teșit la muchii iar la nașteri prezintă baze de formă piramidală. Pe latura nordică a corului au ieşit la iveală şi resturile tabernacolului cu suprafața buceardată. Pe peretele sud-estic au fost identificate o nişă cu ancadrament de piatră cu închidere cu arc în acoladă, și o sedilie cu terminație în segment de arc. Bolta corului este formată din două travei, cea vestică în cruce iar cea estică cu o boltă în rețea. Nervurile se descarcă pe pilaștri adosați cilindrici respectiv pe console decorate cu scuturi și două busturi. Cheia de boltă estică poartă un scut heraldic ce reprezintă o pasăre pe o creangă, cu gâtul străpuns de o săgeată, iar cea vestică este inscripționată cu anul 1899, referindu-se la o renovare.

Din punctul de vedere al datării bisericii, cifra ce figurează pe uşa sacristiei, poate fi considerată ca relevantă, în interpretarea ei ca fiind din 1457, cel puțin forma și detaliile mai multor elemente arhitectonice și sculpturale ale edificiului s-au răspândit în Ungaria medievală tocmai în această perioadă de mijloc al secolului XV. În ce privește scutul heraldic al cheii de boltă, acesta poate fi identificat cu blazonul familiei Újlaki, nobili ce dețineau localitatea în mare parte a Evului mediu.

Biserica a fost între 2011-2014 reabilitat integral, fiind dotată cu mobilier complet nou, iar elementele sale medievale identificate sub tencuieli au fost decopertate și puse în valoare.